Capitolul 10

Capitolul 10-Aminteste'ti te rog

Damon povesteste:

Simteam cum nervi mai aveau umpic si imi ieseau pe urechi. Ma uitam la Andreea care statea cum pe canapea cu o fata nedumerita.Atunci am zis
-Ok atunci. Mai vorbim.Si zicand acesta am plecat din casa fara sa o mai las sa zica ceva

Andreea povesteste:

Era asa ciudata acea intamplare, cand l'am vazut pe acel barbat in fata usi am simtit cum inima mea o ia la goana , dar nu stiam de ce , nici macar nu il cunoasteam , dar inima mea zicea altceva.
M'am dus in camera mea si m'am dezbracat de hainele frumoase pe care le aveam pe mine, nici nu imi amintesc de ce ma imbracasem asa...oare trebuia sa ma duc undeva...nu nu nu cred.
Dupa ce m'am dezbracat m'am intins in pat si gandul imi zbura instantaneu la baiatul din fata usi...ce proasta am fost nici macar nu l'am intrebat cum il cheama. Dupa mai multe ganduri am lasat somnul sa ma cuprinda

Damon povesteste:

Dupa ce am plecat de la Andreea m'am invinovatit pentru faptul ca nu il dadusem verbina pentru a nu putea fi constransa sau altele. Verbina era singura planta care nu le permitea vampirilor sa constranga oameni sau daca o aveau in organism si ne hraneam cu sangele lor ne raneam.Singurul lucru care am vrut sa'l fac a fost acela de a urmari mirosul si acesta se oprea la o interprindere de la marginea orasului care nu mai era folosita de cativa ani buni.
Cand am intrat un val puternic de miros de sange uman mi'a acaparat mintea si simturile.Dupa ce am inchis usa dupa mine am facut cativa pasi am auzit un ras batjocoritor venind din spatele meu. Nu m'am intors dar am zis:
-Chiar sti sa'ti faci intrarea curvo.
-Si eu ma bucur sa te vad Damon! imi raspunde vocea aceea scarboasa
-Ce vrei de la mine Katherine? Si parca ti'am zis sa nu te iei de Andreea
-Hai Damon...sper ca nu te'ai suparat ca m'am jucat umpic cu mintea iubitei tale
-Normal ca m'am suparat proasto...si a fost cel mai prostesc lucru pe care l'ai putut face in toti cei 800 de afurisiti de ani ai tai...si zicand acestea m'am intors spre ea si i'am infipt un tarus din lemn imbuibat cu verbina la 1 cm de inima...stiu trebuia in inima dar aveam nevoie de ea sa sufere umpic pana sa o omor.
-La naiba.....!!! zise aceasta in timp ce cadea la picioarele mele
-Si acum Katherine....cred ca in toti acesti ani m'ai subestimat...in ceea ce priveste iubirea mea pentru tine....ceea ce a fost cu tine nu a fost iubire deoarece tu m'ai constrans atat de puternic incat numai dupa 200 de ani dupa ce ai plecat amintirile mi'au revenit. Desteapta fata...dar nu indeajuns
-Daca ma omori Andreea nu isi va mai aminti de tine niciodata....si tu ma subestimezi Damon...crezi ca nu stiam ca vei veni...asa ca m'am asigurat sa nu'si mai aminteasca nici macar daca va deveni vampir.
Cand Katherine a zis acest lucru am luat tarusul si i l'am infipt in inima..
-Nu sti sa mai minti cand esti in pericol
Katherine nici macar nu se gandea ca voi merge dupa ea asa ca a constrans'o pe Andreea in asa fel incat daca aceasta va muri , papusa mea isi va aminti de mine.
Dupa ce am ars trupul lui Katherine sa fiu sigur ca nu se va mai intoarce am plecat spre Andreea sa vad daca isi aminteste de mine. Insa cand am ajuns la fereastra ei, dormea ca un ingeras si nu am vrut sa o mai trezesc, o sa las discutia pe maine, si apoi am plecat acasa