Suflet ratacit Capitolul 2

Capitolul 2-Elena Gilbert


Anul 629 IHR

~Cioc-Cioc~


-"Intra" vocea taioasa a printesei Elena strabatea intreaga camera lasand un ecou plapand in urma ei.
-"Ma scuza-ti ca deranjez , insa sunteti asteptata la masa de parintii dumneavoastra" biata servitoare ura cand trebuia sa o intrerupa pe Elena din rutina ei zilnica , insa ordinele sunt pentru a fi respectate.
-"Vin in 5 minute. Poti sa te retragi" zise , insa nu se clintise nici un centimetru in stanga sau in dreapta. Statea in fata oglinzi , pieptanandu-si parul , insa ochii ii erau inchisi , mintea ganditoare.
-"Ma scuzati" zise fata si facand o plecaciune inchide usa si merge in sala de mese pentru a anunta parinti.


~Ding-Dong~


Soneria usii masive de stejar umplea fiecare camera din hol din palat. Maria , a fost cea care a deschis usa , in statele acestuia stand nimeni altul decat Printul Suediei , cel care venise pentru a o curta pe domnisoara Elena. Genunchi si toata firea bietei servitoare parca o parasisera cand se ineca in ochii de un albatru intens , dar otravitor.

-"Domni Gilbert sunt acasa?" vocea lui umplea castelul si Maria parca era fermecata. Cu chin si vai scoase cuvintele din gura
-"Da. Poftiti inauntru va rog. Urmati-ma" zise apoi intorcandu-se , cu printul in spatele ei , mersese in sala de mese unde il pofti sa se aseze si ii puse o farfurie plina de mancare in fata.
Miranda si Bill au inceput sa povesteasca cu fermecatorul print , sa-i afle povestea , si sa negocieze cu privire la casatoria celor doi tineri.
Elena cobora scarile masive , cand ochii ei ii cazura asupra superbului blond care statea la masa. Desi statea cu spatele la ea , ceva in ea parca se schimbase , se inviorase. Erau cumva fluturi ?
-"Buna ziua si scuzati-mi intarzaierea" zise aceasca facand o plecaciune si mergand sa-si sarute parinti. Superbul blond se ridicase de la masa , mergand in fata ei , pentru a face mult asteptata cunostinta.
-"Incantatoare domnita , numele meu este Eric Northman , si as fi mai mult ca incantat sa-l aflu pe al dumneavoastra" zise Eric in timp ce ii saruta suav mana si ii trase cu ochiu smecher.
Inima Elenei era la mile departare de palat , topaind , si zburdand de fericire si de uimire , credea ca acest print este vreun neispravit si avea sa se lupte din greu cu el pentru a o lasa in pace , insa era exact invers.

-"Elena Gilbert , domnul meu , si incantarea este si de partea mea" zise Elena facand o plecaciune si apoi Eric ajutand-o sa se aseze la masa , incepusera sa vorbeasca , sa se cunoasca , si uite asa au ajuns la faimoasa nunta care a durat 7 zile si 7 nopti.


Dupa 600 de ani....


-"Elena , vino la mine te rog" Eric statea la biroul lui din Fangtasia si avea in mana niste acte.
-"Acuma vin " striga Elena , facand slalonguri printre vampiri din bar.
Cand aceasta ajunge in biroul lui , Eric inchide usa in urma ei , apoi ii arata hartiile pe care le avea in mana. Avea o fata oarecum suparata.
-"Ce mama dracului sunt astea ? " Intreaba Elena deranjata de ce vazuse
-"Daca nu platim darile la fisc ne v-a inchide localul" vocea lui Eric taioasa a rasunat tot barul
-"Asta nu se va intampla , te asigur de asta" zise Elena apoi ii sarutase mana suav lui Eric.


Dupa fabuloasa nunta dintre Eric si Elena , au urmat niste ani minunati pentru amandoi , insa Eric ascundea un secret intunecat , insa asta nu a oprit-o pe Elena din a-l iubi neconditionat.
Vampirismul in acei ani era interzis , Eric fiind un vampir era interzis , insa multi ani a putut sa traiasca doar in umbre , in intuneric , insa asta pana la Elena. ei au trait fericiti 3 ani , ani in care Eric se hranea doar din Elena , la cererea si aprobarea ei , insa rau s-a produs cand Elena bause un ceai , dintr-o planta numita verbina , si cand Eric ii bause sangele , scuipase numai sange , si asa s-a aflat de el.

Ambi au fost condamnati la moarte , insa afland Elena , l-a rugat pe Eric sa o transforme si au hoinarit prin lume sute , mii de ani , dragostea lor transformandu-se doar in legaruta  ce exista intre creator si copilul acestuia , legatura care erau mai puternica decat orice.


Ianuarie 2012


Iarna , anotimpul preferat al Elenei. Alerga prin padurea de langa Chicago , si dintr-o data se opri auzind niste rasete. Se ascunse dupa un brad si privea barbatul frumos ce alerga in directia ei , apoi oprinduse isi daduse toate hainele jos si din nou incepuse sa alerge spre casa. Insa inainte sa iasa din padure l-am vazut cum s-a dezechilibrat si a cazut in zapada. Am alegat rapid spre el si luadu-i fata intre mainile mele isi deschise incept ochii si am fost surprinsa de culoarea lor imbatatoare. Imi aducea aminte de Eric. L-am luat in brate si  l-am carat pana la pestera Ayannei.
-"Crezi ca v-a fi bine?" am intrebat-o dupa vreo 10 minute , el il tot examina
-"Are nevoie de sangele tau. E degerat. Singur nu isi poate reveni , v-a sfarsi ori taiat de medici , ori mort." La auzul vorbelor ei m-am asezat langa el si i-am pus capul pe picioarele mele. A inceput sa se miste , sa se zbata , gura deschizandu-ise insa nici un sunet nu-i parasea corzile vocale
-"Hey , Hey , linisteste-te , o sa fi bine " i-am zis si cand colti mi s-au extins mi-am muscat incheietura si am pus-o deasupra buzelor lui
-"Bea asta"  am zis mangaindu-i parul ,si lasand sangele meu sa pice in el , stiam ca nu trebuia sa fac asta , stiam ca legatura care se v-a forma intre noi v-a fi enorma , dandu-i vise chiar , insa nu-l puteam lasa sa moara. Imi amintea de creatorul meu. Bietul meu creator care a ajuns inchis in Iad din cauza mea. Lacrimi fierbinti imi parasaseau ochii numai gandindu-ma.






Zilele noastre...
-"Superba petrecere Caroline" am zis inainte sa plec acasa , deoarece setea pusese stapanire pe mine si nu vroiam sa fac cuiva rau.
-"Hey , dar nu vreau sa pleci" zise ea venind langa mine si luandu-ma in brate. Gatul ei , era la nasul meu , vena care conducea sangele la creier era in dreptul gurii mele , dintr-o data am simtit dintii cu se extind si am vrut sa o musc. M-am dat repede inapoi , intorcandu-ma cu fata spre ea , pentru a nu ma vedea , si am plecat in fuga umana de acolo.

Ahh...oribila zi de vara , iunie fierbinte , cat imi doresc cativa fulgi de zapada acum. Mergeam pe strazile pusti , gandindu-ma la acea intamplare , fiind dezamagita de mine insumi , fiindu-mi dor de Eric , el intotdeauna reusea sa ma linisteasca , insa acum sunt condusa de sete. Eram atat de adanc in gandurile mele incat nici nu am auzit o alta inima batand in apropierea mea , si contactul cu un corp solid nu a ezitat sa apara
-"Imi cer scuze" zise vocea dulce , si cand ochii mei au inceput sa se ridice , vazand trupul care statea in fata mea , insa socul a venit cand intanirea ochilor nostri a venit. Era el

Suflet ratacit Capitolul 1

Capitolul 1- Damon Salvatore


-"Adevar sau provocare?" Intreaba Emilly , dupa ce isi executa pedeapsa primita de la mine.
-"Oare chiar mai trebuia sa intrebi ? Provocare normal" am zis luand inca o gura de votca
-"Te provoc....te provoc sa mergi in padure si sa te dezbraci in pielea goala apoi sa fugi inapoi in casa." ah...fata asta chiar nu mintea cand ameninta pe cineva.
-"Chiar acum ? E ianuarie Emilly." am zis eu , nu k imi era frica de intuneric , insa la zapada pana in genunchi de afara si la gerul ala , nu cred ca era o alegere foarte buna.
-"Hey....tu m-ai pus sa stau in apa 5 minute , asa ca , simte-te bucuros ca nu e altceva." s-a strambat cand isi amintise de senzatia pe care o avusese cand a stat in apa rece.
Deci am dat de belea , fetele astea nu glumeau deloc. Stefan , Emilly , Claudia , Markus , Alaric si Jenna imi faceau galerie , stand in balconul casei cu privelistea spre padure uitandu-se la mine cum am intrat in padure si apoi sa ma dezbrac si sa fug inapoi acasa.
Frigul ce puse stapanire pe mine , picioarele nu mai ascultau comenzile primite de la creier si rasuflul imi era ingreunat cu fiecare vant care se pleznea de obraji mei.


                                    *******************************


-"Crezi ca v-a fi bine ?" Dintr-o data o voce imi rasuna prin minte. Era necunoascuta , era taioasa insa mladioasa. Incercam sa ma misc , dar cumva comenzile nu mai ajungeau in picioare , maini , sau alte parti ale trupului mei. Vroiam sa vorbesc , dar gura mi se deschidea precum al unui peste tinut pe uscat si cuvintele ramaneau prinse in gat.
-"Hey , hey , linisteste-te. O sa fi bine " Vocea aceea se auzi foarte aproape de mine si pe frunte am simtit o mana care ma mangaia.
-"Bea asta"  am auzit-o zicand apoi pe buzele mele a picat un lichid caldut , fara miros , insa cu un gust metalic. Nu puteam sa-mi dau seama ce gust avea insa cu cat inghiteam mai mult cu atat ma simteam mai bine. Mai puternic , mai complex.


                                  **********************************


De 5 luni incerc sa imi explic ce naiba s-a intamplat in seara aceea , ce bausem , cine era posesoarea acelei voci mladioase care inca imi suna in minte de fiecare data cand inchid ochii. Am pana si vise , insa numai trupul exotic se vede , fata fiindu-i in ceata , si vocea auzindu-se pe fundalul visului. Este superb , dar ciudat. Am nevoie sa stiu cui sa multumesc , cui sa ii sarut mana pentru ca imi salvase viata. Sufeream , deoarece ma simteam indragostit de acea persoana , chiar daca nu o cunoscusem niciodata , niciodata nu ii vazusem chipul , nu ii mangaiasem parul , dar la naiba inima mea se incapatana sa spere , sa iubeasca , dar sufletul meu era ratacit in intuneric.
Am fost scos din ganduri de sunetul telefonului. L-am scos din buzunar si uitandu-ma la ecran am apasat pe "Answer"
-"Hey Damon. Nu vi pana la mine sa imi aduci telefonul Jennei? L-a uitat la tine pe canapea." Era Rick , radea in timp ce vorbea si ii mai zicea Jennei "Uituca cu clasa". Am inceput sa rad si mergand spre canapeau din sufragerie unde ne adunasem sa jucam carti am vazut telefonul Jennei
-"Sigur. Acum sa vin ? "
-"Daca nu te deranjez"
-"In 30 de minute sunt la tine"  am zis inchizand telefonul si iesind din casa inca ganditor.
Eram pe la jumatatea drumului pana la Rick acasa cand am observat cat de sumar eram imbracat. Eram doar in pantalonii mei de blugi negri si tenesi. Nu m-am mai intors , deoarece si asa era tarziu , si noaptea la 23:30 nimeni nu mai era pe strada.
~Ding-dong~ding-dong~ding-dong.
Am sunat la usa si dupa nici un minut o Jenna ciufulita imi deschisese usa.
-"Scuze"zise incercand sa isi aranjeze hainele "Nu credeam ca vi atat de repede. Intra" a zis cu jumatate de gura.
-"A nu-i nici o problema. Si stai linistita , nu mai intru , merg sa dorm e tarziu" dupa ce i-am dat telefonul si am salutat-o mi-a inchis usa in nas si am auzit chicoteli din partea ei si pe Rick care radea de mama focului. Erau frumosi impreuna.
Gandindu-ma la ei cat de bine le sta impreuna , in mintea mea a aparut din nou acea voce , si trupul care in fiecare vis al meu este prezent , si m-am intristat.
Era o noapte superba de iunie , calduroasa , si linistita , mergeam acasa cu mainile in buzunar , capul in pamant si fredonam o melodie care eu ziceam ca e melodia noastra , a mea si a voci. Mergand absent pe trotuar dintr-o data m-am lovit de un corp fraged.
-"Imi cer scuze." am zis , ochii mei incepand sa se ridice , si examinand persoana din fata mea , am ramas masca , era exact acelasi trup care nu imi dadea pace viselor , insa fata nu imi v-a da pace nici peste un milion de ani. Era cea mai frumoasa persoana pe care o vazusem in viata mea.

Suflet ratacit

Suflet ratacit

Seriile calduroase de Iunie erau printre preferatele lui. Ratacea pe strazile Chicago-ului , fredonand un cantec , cu mainile in buzunar , ochii in pamant , si mintea la mile departare.
Ochii lui albastrii acum tradau urme de rosu , care arata cat de mult isi tinea lacrimile ostatice , nevrand sa le lase in rafala de vant cald care flutura straziile.
Pieptul ii era gol , pantaloni negri acoperandu-i partea interzisa din corp , iar parul ciufuluit care arata atat de aranjat. Se lovi brusc de ceva ....sau mai bine zis de cineva...


Seara asta era atat de insuportabila pentru ea. Era una din acele nopti calde de Iunie care pur si simplu o sufocau. Mergea acasa grabita  , vantul jucandu-se delicat prin pletele ei , cu ochii in pamant , rusinata de ceea ce se putea intampla. Era cat pe ce sa isi omoare prietena cea mai buna. Setea nu o mai constrola ea , ci invers , era vulnerabila in apropierea fiecarei persoane.
Pierduta in gandurile ei cele mai nefericite si concentrata asupra faptei pe care aproape o facuse nu auzise o inima batand si lovitura de un piept puternic nu intarzaie sa apara.....



Si....dupa cum vedeti un nou fic....este scris de mine , in seara asta mintea mea l-a rumegat , chiar daca nu le terminasem pe celelalte am zis sa il scriu si pe asta....
Sper din suflet sa va placa si mai vreau sa vad si eu lume noua care citeste ,
Pupici,
Xoxo
~Bebexutza