Capitolul 1

Capitolul 1-Noul elev

Draga jurnalule

A mai trecut un an din viata mea in care nu am putut trece peste pierderea parintilor mei. Sunt inca prinsa in acel val de tristete , si atat Jeremy cat si Jenna au incercat sa ma ajute dar...nu puteau...eu aveam nevoie de ceva....ceva important in viata mea...dar culmea era ca nici eu nu stiam ce....stiu ca suna ciudat...dar este adevarat.Si am uitat sa ma prezint ...numele meu este Andreea Gilbert am 17 ani si sunt eleva la liceu Timotei Cipariu din Mysttic-Falls..
Doamne nici nu mi'am dat seama cat de repede a trecut timpul....este deja 07:30....trebuie sa fug la scoala...nu pot intarzaia in prima zi de clasa a 11-a.

A ta AndreeaEram pregatita sa ies din casa cand vocea matusi Jenna m'a oprit , am crezut ca din nou imi va tine predica.."sa treci peste acel incident...'...viata este scurta , merita traita"...bla bla bla ...dar in loc de aceste predici aceasta ma sarutat pe ambi obraji si in mana mi'a pus cheile de la noua masina pe care mi'o cumpara'se
aceasta s'a pus in spatele meu si imi puse mainile la ochii si a iesit cu mine afara....cand si'a dat mainile de la ochii mei acestia se odihneau pe un mercedes guardian de culoare neagra...geamuri fumurii...era minunat..era exact de ceea ce aveam nevoie ...pentru a ma putea ascunde in intunericul lui si a ma izola de lumea intreaga..In drum spre scoala se afla cimitirul in care parinti mei erau inmormantati. Inca de cand au murit veneam aici in fiecare zi, stateam cu ei, le aduceam flori,lumanari, si le povesteam ceea ce facusem in ziua respectiva.
Dupa ce am stat cu "ei" vreo 20 de minute am plecat inspre scoala cu noua mea masina, insa cand am intrat in parcarea scolii toate privirile sau intors asupra mea. Era asa ciudat deoarece de mult nu se mai intamplase asta, inainte sa moara parinti mei eram cea mai populara fata din liceu, ma ocupam de multe evenimente extrascolare etc, dar astea au fost date uitarii.
Cand am coborat din masina ma intampinat singura si cea mai buna prietena a mea Raluca.
Ne'am imbratisat timp de cateva minute deoarece nu ne vazusem toata vara, ea fiind plecata la bunici in Arizona.
Drumul spre secretariat pentru a ne lua orarul a fost plin de zambete si povestiri...
La secretariat se afla un baiat cam 1'80, bine facut , parul negru, insa nu ii puteam vedea fata deoarece vorbea cu secretara, atunci atentia mi'a fost atrasa de Ovidiu care ma saluta bucuros si mi'a sarutat ambi obraji in semn de "bine ai revenit printre noi",insa Raluca mai avea putin si imi rupea mana asa mi'a strangea din cauza baiatului care se apropia cu pasi usori de noi, insa cand privirea mea a intalnit'o pe a lui puteam sa jur ca picioarele aproape erau din jeleu.Cand acesta trecu pe langa noi Raluca deja ma "bombarda" cu intrebari..."daca este profesor?..nu nu nu nu are cum....isi raspundea ea singura(Raluca intreaba, Raluca raspunde ).
Orele au decurs normal pana la ora 14:00 cand am iesit de la scoala.
Spre casa am hotarat sa imi vizitez din nou parinti pentru a le putea povesti despre baiatul pe care habar nu aveam cum il cheama si de care parca m'am intragostit de la prima vedere.
Dupa ce le'am povestit toata intalmplarea pietrelor funerare a lu mami si tati am mai stat umpic ca soarele sa se joace prin buclele mele satene insa ceva imi lua soarele, cand am ridicat privirea am ramas uimita, in fata mea domnea cel mai frumos baiat pe care il vazusem pana acum.
-A....Scuze daca te'am deranjat a inceput el...
-Nu face nimic....nu mai deranjat.
-Ce face o fata ca tine singura in cimitir? ma intreaba el cu un ton ciudat
-Poi...aaa...am venit la parinti mei....am zis eu umpic rusinata din cauza vocii lui
-Imi pare rau...zise el cu un strop de durere in voce
Oare de unde durerea din vocea lui? Ma gandeam eu in timp ce ma ridicam pestru a face cunostinta cu frumusetea din fata mea.
-Andreea Gilbert. Am zis eu intinzand mana la el
-Damon Salvatore.Mi'a zis el facand acelasi lucru
Ciudat cand mainile nostra s'au atins am avut un sentiment ciudat...era o piele rece dar foarte fine..."poate foloseste multa crema hidratanta" am gandit eu amuzata.
-Imi pare bine de cunostinta insa scuza'ma dar trebuie sa plec acasa.Am zis eu in timp ce imi adunam de pe jos rucsacul si inainte sa plec m'am uitat in superbi lui ochi albastri care imi zambeau si i'am zis : "Ne mai vedem"
-Ok. Zise acesta afisansu'mi un zambet.