sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Another Storie Capitolul 2

Capitolul 2-Sorry






Soarele diminetii imi mangaia pielea firava , trezindu-ma la o ora devreme.
Mi-am intors capul spre ceasul ce poposea pe noptiera mea si indica ora 6:30 am.
-"Grozav." mi-am spus blestemandu-ma ca nu am tras draperiile seara trecuta inainte sa dorm.
Insa m-am ridicat din pat si am mers la baie. Am facut un dus , mi-am uscat si pieptanat podoaba capilara si am ales ca tinuta o pereche de blugi negri , bluza neagra si ca incaltaminte perechea mea de tenesi negrii cu mici dungi albe. Fardul pe care mi l-am aplicat era unul narural, doar putin fond de ten , creion negru si pentru pleoape am adoptat un maro , asa imi placea mie. Inainte sa ies din casa sa merg la scoala am mai aruncat o singura privire in oglinda ,
-"...Hmm...Negru...Incep sa arat ca Damon" mi-am zis oarecum amuzata.
Mi-am luat geaca de piele si am iesit din casa.
Orele au decurs normal , fara incidente deoarece Stefan nu mai venea la scoala si pauzele toate le-am petrecut cu Caroline si Bonnie.
Dupa terminarea cursurilor am mers acasa , casa mea era atat de goala , imi era dor de Jeremy si Jenna. Am decis sa il sun pe Jeremy sa vad ce face si cum i se pare noua sa viata in Denver.
-"Hey Jer! Ce faci ?" ~Elena
-"Buna surioara! Eu acum am iesit de la scoala si merg la Tiffany pentru a-mi lua niste bani deoarece merg la un suc cu noi prieteni de la scoala"~Jeremy
-"Ma bucur pentru tine! se comporta frumos cu tine ?~Elena
-"Da...sunt super"~Jeremy
-"Ok atunci mai vorbim...te mai sun eu"~Elena
-"Ok scumpo, te iubesc , sa fi cuminte"~Jeremy
-"Sunt intotdeauna cuminte , si eu te iubesc , ai grija de tine"~

                %%%%%%%%%%%%%%%%%%%%

Tiffany era o fosta colega de-a mamei de liceu , ele se intelegeau foarte bine. Cand mama si tata traiau mergeam des la ei in Denver. Tiffany si Claudiu nu aveau copii, asa ca se purtau cu nou precum am fii ai ei. Sunt niste oameni foarte de treaba si au grija de Jeremy.
Dupa ce am mancat am decis sa merg in camera mea si sa ma uit la televizor, sa imi ocup timpul cu ceva , insa cand am ajuns in capul scarilor am auzit soneria. Cand usa s-a deschis si a dezvaluit persoana care se afla in spatele ei am ramas neclintita , inghetata. Era Stefan. Am dat sa inchid usa.
-"Stai....trebuie sa vorbesc cu tine!" zise acesta lasand privirea in jos
-"Nu avem ce discuta Stefan" am spus simtind lacrimile care s-au format in ochii.
-"Poate tu nu ai...dar eu cu siguranta am , te rog" zise cu o privire pierduta pe modelele covorului din usa.
Nu am raspund si i-am dat drumul inauntru , vroiam si eu sa clarificam lucrurile.
-"Vorbeste odata si apoi pleaca" am zis scotandu-ma din sarite faptul ca statea pe canapeaua din sufragerie si nu scotea un cuvant.
-"Imi pare rau! ca ti-am dat din sangele meu si am vrut sa te transform , insa vroiam ca Klaus sa isi alunge hibrizi din Mystic-Falls ca eu sa ii pot venii de hac , si sa nu se mai intample faze de genul Jeremy ...adica Rick lovit de o masina" a zis dintr-o suflare
-"Nu-mi pasa ce vroiai sa faci insa lucrul pe care nu il voi putea uita va fi acela ca ai incercat sa ma omori exact pe podul unde acum un an si ceva mai salvat." o lacrima nenorocita m-a tradat , curgand pe obraj.
-"Elena stiu ca nu poti sa stai fara mine , stiu ca ma iubesti." a zis plin pe sine
-"Da...te iubeam...insa acea faza de seara trecuta m-a facut sa realizez ca defapt eu incercam sa ma mint ca te iubesc si de fapt nu era asa. Te iubesc ca pe cineva aproape in care am avut incredere , insa odata cu acea intamplare si dragostea si increderea mea au murit , s-au evaporat. Iesi afara acum." Eram atat de nervoasa pe el , era atat de nesimtit si sigur pe sine.
-"Am sa plec draga , dar sunt sigur ca a-i sa plangi dupa mine si a-i sa ma implori sa ma intorc." zise ranjind batjocoritor la mine
-"Singurul motiv pentru care voi plange va fi acela ca mi-am pierdut aproape 2 ani din viata mea cu tine " am zis lasand si celelalte lacrimi sa curga si trantindu-i usa in fata.
Am cazut pe podea , simtind raceala ei pe pielea mea , pana si pielea pe mine ma durea de la atata plans si tristete

                              $$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$$

L-am sunat pe Damon , cerandu-i sa vina la mine , nu am ajuns sa inchid bine telefonul si el deja suna la usa.
-"Hey..." zise acesta luandu-ma in brate si ducandu-ma in dormitor.
-"Damon , am nevoie de tine mai mult ca oricand. Stefan a fost aici si era atat de sigur pe sine ca il iubesc si ca il voi implora sa se intoarca la mine. Insa ceea ce mi-a facut el m-a facut sa realizez ca nu il mai iubeam ca la inceput inca din momentul in care acesta a plecat cu Klaus. Acum il urasc...doamne il urasc atat de mult" si lacrimile mele curgeau siroaie patandu-mi obraji.
-"Imi pare atat derau de toata situatia asta Elena , nu stiu ce sa fac sa te simti mai bine, l-as putea omora...insa nu cred ca asta te va face fericita sau va avea cineva ceva de castigat din asta , el inca are un plan destul de bunicel de a-l omora pe Klaus." zise foarte suparat. Asa suparat nu l-am vazut pe Damon niciodata , nici in momentul in care a descoperit ca Katherine nu era in acel mormant.
-"Damon nu iti mai cere scuze si nu te mai simti vinovat , tu esti cel care intotdeauna m-a protejat , sustinut si iubit necondutionat. Mai stii seara cand erai baut si l-ai omorat pe Jeremy , adica nu omorat deadevaratelea dar..in fine...?"
A ridicat o spranceana
-"Da...normal , de ce intrebi ?"
-"Atunci ai spus foarte multe lucruri adevarate. Da il iubesc sau l-am iubit pe Stefan , insa cu tine este altceva , alta dragoste , alta relatie , alte sentimente , pe tine te iubesc orice a-i face....nu pot fi suparata pe tine si cu tine as fii in stare sa imi petrec intreaga eternitate."Elena stia ca atunci cand a zis ETERNITATE i-a demonstrat lui Damon cat il iubesc si in ce fel. Ea niciodata nu si-a dorit sa devina vampir cand era cu Stefan...insa acum s-au cand schimbat lucrurile...Va dati seama ce intorsatura pot lua lucrurile de la un fapt la altul.
-"Dar Elena..." dar fu intrerupt de un deget firav oprit pe buzele lui
-"Stiu Damon...nici eu nu inteleg de ce mi-a luat atat de mult timp sa imi dau seama de toate lucrurile astea , insa acum imi sunt foarte clare , sper doar sa nu fie prea tarziu...."
Nu a primit nici un raspuns verbal , insa pe buzele ei tremurande din cauza plansului a simtit cum s-au lipit o pereche de buze moi , delicate si foarte flamande gata in orice moment sa o devoreze....

8 comentarii:

  1. Suuuuperb!!!
    Ahh...Damon...
    Bafta in continuare

    Love you:*:*:*

    Miss Salvatore

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca iti place...

    Love you :*:*

    xoxo

    ~A

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt cam nou pe acest blog dar sincer felicitari pentru postare! Foarte frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc mult...te mai astept...

    xoxo

    ~A

    RăspundețiȘtergere
  5. Lasa sa nu o mai devoreze :)):))
    Ce ar fi daca ne-ar devora pe noi ? :> Ufff, numa gandul la buzele alea moi de care zici in fic, ma trec fiorii :)):)):))
    Gata cu visele, o sa ajung departe si nu cred ca ati vrea sa stiti ce imi trece prin cap in momentul asta :))=)), GLM..:D

    Felicitari, Bebexutza. Foarte frumos capitolul

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hm....daca ai fi stiut tu ce ganduri aveam eu cand am scris capitolul asta...:X..OMG...pericol....:))

      Inca odata....ma bucur ca iti place....

      xoxo

      ~Bebexutza

      Ștergere
  6. Awww ce dragut:x:x:xoff si cati baieti sunt asa ca stefan...prea siguri pe ei.Ori cum,mi-a placut capitolul:x:x:x:x trec la urmatorul:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Andreea
      Ma bucur ca iti place
      Si ai dreptate...multi baieti sufera de nebagare in seama si sunt super siguri pe ei...gresesc aici
      Te pup,
      Xoxo
      ~Bebexutza

      Ștergere