Capitolul X

Capitolul X-Unu merge....altu vine....

Klaus's POV:

Simteam cum sunt purtat pe un material tare si 3 voci din care nu distingeam nici una povesteau , cuvinetele lor erau necunoscute pentru mine. Corpul meu nu mai prelua nici o comanda de la creier si ratiunea mea atarna de un fir de ata. Dupa cateva rasuciri puternice si multe maini care imi atingeau corpul am simtit candura unui material atat de fin incat imi dadea o stare de siguranta. Nu puteam sa-mi dau seana ce naiba se intampla. Ce aveau sa insemne toate aceste lucruri. Adam avusese grija de mine sa ma transforme intr-o afurita de leguma , insa aveam sa lupt cu pretul vietii pentru a o salva pe Caroline din ghiarele lui.

Timpul trecea , asa cred , deoarece simteam cum gatul imi i-a foc si setea devenind din ce in ce mai accentuata. Am simtit ca sunt ridicat apoi multe zgomote in jurul meu se bateau in urechile mele insa eu nu puteam intelege nimic. Dupa ceva timp insa am simtit din nou ca sunt coborat , ca si cum cineva m-ar ingropa , si apoi trosnituri se auzeau deasupta mea....dar stai....trosnituri??? erau precum pamantul cand este acoperit un sicriu. Nenorocitul asta ma ingropa de viu si eu nu puteam face nimic.....

Caroline's POV:

Orele, zilele si lunile treceau precum vantul cand eram cu ingerul meu. Cred ca pot spune ca eram cea mai fericita femeie de pe intreg pamantul. Adam era cel mai dragut si grijuliu barbat cu care am fost si de aceea il iubesc enorm. Insa cu toate astea simteam un gol in inima mea. Oare de ce? sau pentru cine? zilnic imi puneam acea intrebare insa nici de cum raspunsul nu imi iesea din gat. Parca ceva ma bloca sa pronunt anumite cuvinte. Dar am decis sa las la o parte temerile mele si sa imi traiesc fericita viata langa Adam.

-"Pamantul catre Caroline" zise Adam razand si batand din palme in fata mea. Cred ca ma cufundasem in ganduri si nici nu auzisem ce vorbea cu mine
-"Scuze iubitule. Ma gandeam doar" am zis zambindu-i smecher , stiind ca asa ma scuteam de intrebari.
-"Deci ce zici? E frumoasa casa asta ? Te-ai vedea locuind in ea ? Sau vom cauta alta?" Hmmm...Cred ca glumea , casa aceasta , daca ii puteam spune asa era precum un castel din filmele cu zane. Avea peste 10 camere si o curte in care puteam tine linistiti o nunta de 300 de persoana.
-"Cred ca glumesti" am zis ridicand o spranceana
-"Nu stiu , depinde de tine , cum vrei sa o iei" Accentua cuvantul "iei"
-"Hei , hei , fara insinuari , deoarece te poate auzi Berenice , am zis mangaindu-mi burtica. I-am ales acest nume deoarece insemna "aducatoare de victorie" si asta si este fiica mea. Cred ca am uitat sa mentionez ca sunt insarcinata in 7 luni , si voi da nastere unei minunatii de fetita.
-"Scuze iubit-o , si tie ingeras" zise Adam mangaindu-mi burtica apoi landu-se la nivelul ei sarutand-o.
-"Nu-i nimic. Si da , asta este casa potrivita pentru noi. Sigura ca Berenice o v-a indragi".
Adam a dat doar din cap si s-a intors pe calcaie mergand intr-o alta camera unde se afla agentul imobiliar pe care il angajasem sa ne de-a o mana de ajutor in gasirea locuintei perfecte pentru noi si ingerasul care era pe drum , semnase actele de vanzare-cumparare apoi venii si luandu-ma de mana am mai dat o raita casei si cand am ajuns in curtea din spate mai aveam un pic si gura mea ajungea pamantul de uimire. Cea mai mare si superba piscina poposea in dreapta curtii langa un gard imens din transafirii si o multime de topogane pentru copii erau in jurul ei.
-"Vezi ca imi uzi papuci" zise Adam inchizandu-mi gura.
-"Sunt cea mai fericita femeie din lumea intreaga iubitule." am sarit in bratele lui dandu-i un sarut pe obraz , deoarece pe buze nu o puteam face , era ca si cum buzele mele erau altcuiva , dar cui? cu Adam am copilul si cu el sunt casatorita de 7 luni de zile , viata poate fi mai complicata decat mi-am imaginat , insa eu ma multumesc si cu atat , sunt fericita.

Dupa 18 ani......

Berenice's POV:

Stateam in fata oglinzi aranjandu-mi rochita neagra pe care mama si tata mi-a facusera cadou de ziua mea. Azi urma sa imi tin pentrecerea de majorat. 8 Mai ziua in care mama m-a adus pe lume , si ziua in care am luat prima gura din pretiosul aer al vietii.

O bataie subtila in usa imi atrase atentia si mi-am sters lacrima care mi-a evadat din ochii.

-"Intra"
-"Areti superb iubito." imi zise Damon venind langa mine. Damon este iubitul meu inca de la varsta de 16 ani , este mai mare ca mine cu doi ani fictivi , insa reali cred ca sunt vreo 400. Da...nu's nebuna , Damon este vampir si mama si tata sunt vechii vrajitori din Salem. Ei sunt la fel de tineri , mama are tot 19 ani deoarece cand si-a descoperit puteriile , tata a ajutat-o sa faca o vraja care nu o lasa sa imbatraneasca. Eu inca nu stiu ce creatura o-i fii deoarece talente nu am inafara de cele normale.
-"Multumesc draga" am zis sarutandu-i buzele arcuite intr-un ranjet care mai ca imi vorbea"erai mai sexy fara ele" tipic Damon.

-"Mergem?" zise intinzandu-mi bratul pentru a cobora la parter unde petrecerea mea se tinea.

In timp ce coboram scarile , multimea de oameni s-au oprit din activitatea lor , si s-au intors uitandu-se la noi ca si cum eram doi extrateresti care acum au coborat de pe marte.

-"La multi ani" au inceput toti sa strige si in seara aia am primit mai multi pupici decat puteam duce. Insa ceva inauntrul meu nu era complet , cineva parca lipsea , insa cine ? fetele erau acolo , Damon , mama , tata , prieteni , toata lumea draga mie imi era aproape.
-"Merg sa i-au putin aer" i-am zis la Damon apoi am iesit afara pe terasa.
-"Cei cu mine? Asta ar trebui sa fie cea mai importanta zi din viata mea si eu sunt asa posomorata? " am intrebat cerul instelat

          Ajutor....cimitirul....ajutor...

-"Ce naiba inseama asta ?" am zis mergand doi pasi in  spate insa din nou acea voce se auzi. Picioarele mele au luat-o fara voia mea spre directia indicata de voce , si dupa vreo 10 minute stateam in fata cimitirului. Am impins usa veche si ruginita la o parte apoi am mers printre morminte ca si cum as fi fost la mall printre rafturi cu papuci de la Chanell , si in dreptul unuia picioarele mele s-au oprint si ochii mei au coborat pentru a vedea inscriptia

                      Aici odihneste
                   Klaus Michaelson
      Quando sanguinem fundetur sanguis in terris debita terris te relinquo

Ciudate erau insa cuvintele in latina , pe alte morminte nu imi amintesc sa fii fost asa ceva , insa parca daca ma uitam mai bine o si intelegeam. Cuvinetele acestea insemnau:

  Doar cand sange din sangele tau se va varsa pe acest pamant , atunci focurile iadului te vor lasa sa parasesti acest pamant.