Suflet ratacit Capitolul 1

Capitolul 1- Damon Salvatore


-"Adevar sau provocare?" Intreaba Emilly , dupa ce isi executa pedeapsa primita de la mine.
-"Oare chiar mai trebuia sa intrebi ? Provocare normal" am zis luand inca o gura de votca
-"Te provoc....te provoc sa mergi in padure si sa te dezbraci in pielea goala apoi sa fugi inapoi in casa." ah...fata asta chiar nu mintea cand ameninta pe cineva.
-"Chiar acum ? E ianuarie Emilly." am zis eu , nu k imi era frica de intuneric , insa la zapada pana in genunchi de afara si la gerul ala , nu cred ca era o alegere foarte buna.
-"Hey....tu m-ai pus sa stau in apa 5 minute , asa ca , simte-te bucuros ca nu e altceva." s-a strambat cand isi amintise de senzatia pe care o avusese cand a stat in apa rece.
Deci am dat de belea , fetele astea nu glumeau deloc. Stefan , Emilly , Claudia , Markus , Alaric si Jenna imi faceau galerie , stand in balconul casei cu privelistea spre padure uitandu-se la mine cum am intrat in padure si apoi sa ma dezbrac si sa fug inapoi acasa.
Frigul ce puse stapanire pe mine , picioarele nu mai ascultau comenzile primite de la creier si rasuflul imi era ingreunat cu fiecare vant care se pleznea de obraji mei.


                                    *******************************


-"Crezi ca v-a fi bine ?" Dintr-o data o voce imi rasuna prin minte. Era necunoascuta , era taioasa insa mladioasa. Incercam sa ma misc , dar cumva comenzile nu mai ajungeau in picioare , maini , sau alte parti ale trupului mei. Vroiam sa vorbesc , dar gura mi se deschidea precum al unui peste tinut pe uscat si cuvintele ramaneau prinse in gat.
-"Hey , hey , linisteste-te. O sa fi bine " Vocea aceea se auzi foarte aproape de mine si pe frunte am simtit o mana care ma mangaia.
-"Bea asta"  am auzit-o zicand apoi pe buzele mele a picat un lichid caldut , fara miros , insa cu un gust metalic. Nu puteam sa-mi dau seama ce gust avea insa cu cat inghiteam mai mult cu atat ma simteam mai bine. Mai puternic , mai complex.


                                  **********************************


De 5 luni incerc sa imi explic ce naiba s-a intamplat in seara aceea , ce bausem , cine era posesoarea acelei voci mladioase care inca imi suna in minte de fiecare data cand inchid ochii. Am pana si vise , insa numai trupul exotic se vede , fata fiindu-i in ceata , si vocea auzindu-se pe fundalul visului. Este superb , dar ciudat. Am nevoie sa stiu cui sa multumesc , cui sa ii sarut mana pentru ca imi salvase viata. Sufeream , deoarece ma simteam indragostit de acea persoana , chiar daca nu o cunoscusem niciodata , niciodata nu ii vazusem chipul , nu ii mangaiasem parul , dar la naiba inima mea se incapatana sa spere , sa iubeasca , dar sufletul meu era ratacit in intuneric.
Am fost scos din ganduri de sunetul telefonului. L-am scos din buzunar si uitandu-ma la ecran am apasat pe "Answer"
-"Hey Damon. Nu vi pana la mine sa imi aduci telefonul Jennei? L-a uitat la tine pe canapea." Era Rick , radea in timp ce vorbea si ii mai zicea Jennei "Uituca cu clasa". Am inceput sa rad si mergand spre canapeau din sufragerie unde ne adunasem sa jucam carti am vazut telefonul Jennei
-"Sigur. Acum sa vin ? "
-"Daca nu te deranjez"
-"In 30 de minute sunt la tine"  am zis inchizand telefonul si iesind din casa inca ganditor.
Eram pe la jumatatea drumului pana la Rick acasa cand am observat cat de sumar eram imbracat. Eram doar in pantalonii mei de blugi negri si tenesi. Nu m-am mai intors , deoarece si asa era tarziu , si noaptea la 23:30 nimeni nu mai era pe strada.
~Ding-dong~ding-dong~ding-dong.
Am sunat la usa si dupa nici un minut o Jenna ciufulita imi deschisese usa.
-"Scuze"zise incercand sa isi aranjeze hainele "Nu credeam ca vi atat de repede. Intra" a zis cu jumatate de gura.
-"A nu-i nici o problema. Si stai linistita , nu mai intru , merg sa dorm e tarziu" dupa ce i-am dat telefonul si am salutat-o mi-a inchis usa in nas si am auzit chicoteli din partea ei si pe Rick care radea de mama focului. Erau frumosi impreuna.
Gandindu-ma la ei cat de bine le sta impreuna , in mintea mea a aparut din nou acea voce , si trupul care in fiecare vis al meu este prezent , si m-am intristat.
Era o noapte superba de iunie , calduroasa , si linistita , mergeam acasa cu mainile in buzunar , capul in pamant si fredonam o melodie care eu ziceam ca e melodia noastra , a mea si a voci. Mergand absent pe trotuar dintr-o data m-am lovit de un corp fraged.
-"Imi cer scuze." am zis , ochii mei incepand sa se ridice , si examinand persoana din fata mea , am ramas masca , era exact acelasi trup care nu imi dadea pace viselor , insa fata nu imi v-a da pace nici peste un milion de ani. Era cea mai frumoasa persoana pe care o vazusem in viata mea.